Istoria Castelului Daniel din Talisoara

  • Font size: Larger Smaller

Clădirea castelului Daniel s-a început cel mai probabil în prima jumătate a secolului XVII, după ce în 1621 căpitanul-adjunct al ţinutului Trei Scaune, Daniel Mihály a primit noi daruri pe moşia sa din Tălişoara de la principele Bethlen Gábor. De-a lungul secolelor, clădirea a fost supusă mai multor extinderi şi modificări, căpătându-şi forma sa finală abia la începutul secolului XX.

Asemănănător altor clădiri nobiliare din Depresiunea Baraoltului, castelul a fost clădit în stilul renascentist târziu, iar în secolul XIX i s-a adăugat o aripă clasicistă. Clădirea prezintă valoroase elemente din piatră sculptată în stilul renascentismului târziu.

Forma arhitecturală cea mai arhaică o au pivniţa şi camerele alăturate, astfel acestea se pot identifica cu „sălaşul” clădit de către Daniel Mihály.    

Următoarea fază majoră de construcţii se leagă de numele lui Daniel Mihály II, (nepotul lui Daniel Mihály), cel care a construit aripa nord-vestică ce se îmbină în 45° la aripa principală. Cel mai probabil, această aripă a fost deja construită cu etaj, întrucât ştim că iniţial la parter se afla intrarea porţii. 

Despre aceste extinderi din 1669 ne aminteşte şi stema sculptată de pe faţada clădirii. În mijlocul acesteia se află emblema familiei Daniel, lebăda cu gâtul săgetat, şi iniţialele M.D. (Daniel Mihály) şi H.I. (Haller Judit – soţia lui Daniel Mihály). În partea superioară se regăseşte deviza familiei şi anul sculptării: DEUS PROVIDEBIT (Dumnezeu va purta de grijă) / ANNO 1669.

Aceste construcţii sunt comemorate şi pe pervazul din andezit roşu al unei uşi, pe care este sculptat un scut cu iniţialele M.D. şi H.I. şi anul 1669.

În 1680 Daniel Mihály a etajat şi aripa principală, lucrare comemorată de stucatura de pe aripa principală. Conform acesteia, 20 Septembrie 1680 a fost data finalizării construcţiilor începute de către Daniel Mihály şi soţia sa, Haller Judit.

Pe faţada castelului se mai regăsesc şi câteva pervaze de fereastră sculptate în stilul renascentismului târziu, unul cu iniţialele M.D. şi anul 1680, şi altul care are sculptat lebăda cu gâtul săgetat.

Clădirea şi-a păstrat înfăţişarea până în secolul XIX, când noul proprietar al castelului, baronul Rauber Nándor, a reorganizat camerele de la etaj şi a făcut alte mici modificări.

Ultima renovare majoră este legată de numele lui Daniel Gábor, castelul ajungînd înapoi în proprietatea familiei Daniel prin intermediul soţiei acesteia, Rauber Maria. În 1884 acesta a clădit aripa clasicistă a castelului. Aici se află blazonul familiei sculptată în teracotă.  

Tot el a înzidit şi intrarea porţii. Probabil atunci s-a pus aici pervazul de uşă sculptat, cu anul 1649 şi iniţialele I.D. plasat iniţial în „castelul mic” din spatele clădirii. Lucrarea este comemorată de două plăci de marmură.

La începutul anilor 1890, faţada stradală a castelului a căpătat o terasă luminoasă, proiectată de către arhitectul Draskóczy Jenő.

După colectivizare, castelul a parcurs traseul obişnuit al clădirilor de acest gen: mobilierul iniţial s-a pierdut, în el s-au amenajat birouri, dar a fost întrebuinţat şi ca depozit de cereale sau chimicale, ducând la deteriorare continuă. Despre ceea ce s-a pierdut avem decât presupuneri. Momentan, castelul are noi proprietari, şi sunt planuri pentru renovarea şi o mai bună valorificare a acesteia. 

 

Articol scris in 2010 pe pagina  http://www.danielkastely.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=1&Itemid=2&lang=ro 

(Feher Janos/Lilla Racz)

 

 

 

 b2ap3_thumbnail_1249924930_ajtokeret_20150616-211955_1.jpg

b2ap3_thumbnail_1249924932_kapubehajto_20150616-211956_1.jpg

b2ap3_thumbnail_1249924933_kiscimer_20150616-211956_1.jpg

b2ap3_thumbnail_1249924934_pince_20150616-211956_1.jpg

b2ap3_thumbnail_1249924934_terasz_20150616-211957_1.jpg

 

b2ap3_thumbnail_ablak_20150616-211957_1.jpg

b2ap3_thumbnail_cimer3_20150616-211958_1.jpg

b2ap3_thumbnail_kep_20150616-211958_1.jpg

b2ap3_thumbnail_stukko_20150616-211959_1.jpg

 

in History Hits: 2358